pripás², pripásuri, s.n. (reg.) înlesnire, păsuire (în plata unei datorii); răgaz, odihnă, tihnă. Vezi definitia »

BRAHMANAS, colecție de scrieri sacre indiene. Datează, probabil, din sec. 8-7 î. Hr. Reprezintă adaosuri și comentarii la Vede și se ocupă mai ales de ritualul sacrificiilor. Vezi definitia »

CAFÁS, cafasuri, s. n. 1. Balcon unde cântă corul într-o biserică; (înv.) balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 2. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Ngr. kafasi, tc. kafas. Vezi definitia »

parastás (parastáse), s. n. – Recviem, slujbă pentru morți. Mgr. παράστασις, parțial prin intermediul sl. parastasĭ (Cihac, II, 683; Vasmer, Gr., 111). Vezi definitia »

RAS², -Ă, rași, -se, adj. 1. (Despre barbă, mustăți, păr) Tăiat de la rădăcină. ♦ (Despre persoane) Care nu poartă barbă (și mustăți); care este bărbierit; care are părul tăiat până la piele. ◊ Expr. (Fam.) C-o fi tunsă, c-o fi rasă = în sfârșit, după multă vorbă. 2. Curățat de stratul exterior prin frecare pe o răzătoare. 3. Întins, drept. ♦ (Adverbial) Foarte apropiat de o suprafață, atingând aproape o suprafață; tangențial. Zboară ras cu pământul. 5. Plin până la marginea de sus, foarte plin. – V. rade. Vezi definitia »