BÁMBU s.m. invar. v. bambus. Vezi definitia »

TABÚ s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru și în mod sacramental inhibitoriu în religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru și interzis în toate formele de religii primitive și chiar evoluate. ♦ Situație, obiect, timp, loc, persoană, funcție făcând obiectul unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdicție, prohibiție nejustificată. ♦ (Fam.) Persoană de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticată sau atacată, discutată; lucru, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticată. 3. Tip de interdicție de vocabular care duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforică, ori cu o variantă formală, datorită unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru]. Vezi definitia »

BENGBU, oraș în E Chinei (Anhui), port pe Huai; 612,6 mii loc. (1986, cu suburbiile). Nod de comunicații. Reparații navale. Constr. de mașini agricole. Ind. metalurgică, chimică, a hîrtiei și alim. Vezi definitia »

ighibu s.n. 1. sex a (se) ighibughiza v.t. a face sex Vezi definitia »

ZÉBU s. m. Animal mamifer domesticit din țările tropicale, asemanător cu boul, caracterizat printr-o cocoașă de grăsime pe greabăn (Bos indicus). [Acc. și: zebú] – Din fr. zébu. Vezi definitia »