Definita cuvantului barbu
BARBU, Eugen (1924-1993, n. București), scriitor și ziarist român. M. coresp. al Acad. (1974). Sensibil la insolit și pitoresc, dar și la tragic, realizează romanul periferiei bucureștene de altădată („Groapa”), abordează romanul politic al clasei muncitoare și al personajului comunist („Șoseaua Nordului”, „Facerea lumii”) și romanul parabolic, de inspirație istorică („Principele”, „Săptămîna nebunilor”). Nuvele de atmosferă („Prînzul de duminică”). Jurnale, eseuri, piese de teatru („Să nu-ți faci prăvălie cu scară”), o panoramă a poeziei contemporane, scenarii de film. Premiul „Herder” (1978).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu barbu
TABÚ s.n. 1. Ceea ce este considerat sacru și în mod sacramental inhibitoriu în religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru și interzis în toate formele de religii primitive și chiar evoluate. ♦ Situație, obiect, timp, loc, persoană, funcție făcând obiectul unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (Fig.) Interdicție, prohibiție nejustificată. ♦ (Fam.) Persoană de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticată sau atacată, discutată; lucru, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticată. 3. Tip de interdicție de vocabular care duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforică, ori cu o variantă formală, datorită unor motive mistico-religioase. [< fr. tabou, cf. polinez. tabu – sacru]. Vezi definitia »
ALBU, Florența (1934-2000, n. Florica, jud. Ialomița), poetă română. Elegii și meditații grave pe tema dispariției satului ancestral, a golului existențial și a trecerii necruțătoare a timpului („Epitaf”, „Poem în Utopia”, „Efectul de seră”). Vezi definitia »
KARIBÚ s.m. Ren din Canada. [Cf. germ. Karibu, fr. caribou < cuv. indian]. Vezi definitia »
BÁMBU s.m. invar. v. bambus. Vezi definitia »
KARIBÚ s. m. ren din Canada. (< germ. Karibu) Vezi definitia »