HÚLĂ¹, hule, s. f. (Pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula. Vezi definitia »

RENITÉNȚĂ s. f. (med.) rezistență la apăsare a unui organ sau tegument. (< fr. rénitence) Vezi definitia »

plămădíță s.f. (reg.) amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; plămădeală. Vezi definitia »

RAFÁLĂ s.f. 1. Pală, bătaie de vânt (scurtă, bruscă și puternică). 2. Serie continuă de focuri trase cu o armă automată. [< fr. rafale]. Vezi definitia »

tăfărágă, tăfărắgi, s.f. (reg.) 1. brânză de vacă. 2. mâncare proastă. Vezi definitia »