Definita cuvantului barițiu
BARIȚIU, George (1812-1893, n. Jucu, jud. Cluj), om politic, publicist și istoric român. Acad. (1866). Concepții iluministe („Cuvîntare scolaticească”). Întemeietorul presei românești din Transilvania („Gazeta de Transilvania”, 1838; „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1838). Unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848-1849; vicepreședinte al Adunării Naționale de la Blaj (3-5/15-17 mai 1848). Membru fondator al ASTREI și al Academiei Române. Preocupări privind istoria românilor („Părți alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani în urmă”). Contribuții la elaborarea unor teme de filozofie a culturii și filozofie a istoriei („Despre filozoful Schopenhauer”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu barițiu
PTÍU interj. (Pop.) Cuvânt care sugerează acțiunea de a scuipa și care exprimă dispreț, dezgust sau mirare în fața unui lucru neașteptat. – Onomatopee. Vezi definitia »
CONTUBÉRNIU s.n. (Ant.) 1. Cort militar roman. 2. Grup de zece soldați romani (care ocupau același cort). 3. (În dreptul roman) Uniune, asociație între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 4. (Fig.) Coabitare ilicită între două persoane de sex diferit. [Pron. -niu. / cf. it. contubernio, lat. contubernium]. Vezi definitia »
smolițíu adj. m. (înv.) brunet. Vezi definitia »
STÂNCÍU, -ÍE, stâncii, adj. (Neobișnuit) Stâncos. – Din stâncă + suf. -iu. Vezi definitia »
BIDIDIU, bididii s.m. (Arg) (deț.) Infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »