LĂSTĂRÍȘ, lăstărișuri, s. n. Mulțime de lăstari: p. ext. pădurice tânără și deasă. – Lăstar + suf. -iș. Vezi definitia »

TRESTIÍȘ, trestiișuri, s. n. Desiș de trestie. – Trestie + suf. -iș. Vezi definitia »

HARȘ interj. V. hârști. Vezi definitia »

MĂCRÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru. Vezi definitia »

túriș, túrișuri, s.n. (reg.) 1. ogrinji. 2. loc de mâncare pentru oi iarna. 3. cărare pe zăpadă. 4. ghețuș, lunecuș. 5. pietriș căzut de pe munte. Vezi definitia »