osmanlíu (-ii), adj. – Otoman. Tc. osmanli. Sec. XIX. Vezi definitia »

CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium. Vezi definitia »

RUTÉNIU s. n. metal cenușiu, asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, pentru contacte electrice etc. (< fr. ruthénium) Vezi definitia »

RALÍU, raliuri, s. n. Cursă automobilistică de regularitate pe distanțe mari, combinată adesea cu probe speciale (de viteză, îndemânare etc.). – Din fr. rallye. Vezi definitia »

crețoiu s. invar. (augm.) v. creț. Vezi definitia »