haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau în Vezi definitia »

a-l râde și câinii / și ciorile expr. a fi obiectul batjocurii membrilor unei comunități. Vezi definitia »

CAMBISE II (CAMBYSES II), rege persan (530-522 î. Hr.) din dinastia Ahemenizilor. Fiul lui Cirus II. A cucerit Egiptul (525 î. Hr.). Vezi definitia »

CABIRII, divinități benefice, de origine probabil feniciană, adorate în Asia Mică, Grecia etc. Considerate protectoare ale navigației și subalterne lui Hefaistos. Vezi definitia »

ERINÍI s. f. pl. Divinități ale infernului, la greci, reprezentate ca niște femei cu părul răvășit, împletit cu șerpi, și corespunzând, la romani, furiilor. – Din fr. érinnyes. Vezi definitia »