ACUTUMÁNȚĂ s. f. 1. faptul de a se obișnui; adaptare. 2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi. (< fr. accoutumance) Vezi definitia »

ZACHERLÍNĂ s.f. Substanță insecticidă obținută prin fărâmițarea și pisarea fină a inflorescențelor (capitulelor) uscate ale unei plante din familia compozeelor, din Orient. (din germ. Zacherlin) Vezi definitia »

UROCULTÚRĂ s.f. Probă de laborator prin care se cercetează microbii din urină. [< fr. uroculture]. Vezi definitia »

CONTRAMANÉVRĂ s. f. manevră opusă alteia. (< fr. contre-manoeuvre) Vezi definitia »

CABRIÓLĂ s.f. Salt al calului făcut în așa fel încât se întoarce în loc. [Pron. -bri-o-. / < fr. cabriole, cf. it. capriola – salt de capră]. Vezi definitia »