INTERIÓR, -OÁRĂ, interiori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care este situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat etc.; intern. ♦ Fig. Care se referă la partea morală, sufletească a omului; care nu se manifestă în afară; lăuntric. 2. S. n. Partea interioară (1) a unui obiect, a unui spațiu circumscris (și închis), a unei încăperi (împreună cu tot ce se află aici); spec. mobilierul sau aranjamentul unei locuințe, al unei camere etc. ◊ Loc. adv. În interior = înăuntru, pe dinăuntru. ♦ Tablou care reprezintă partea dinăuntru a unei camere sau, uneori, scene de familie. ♦ (Cinema; la pl.) Scene care se petrec în casă. Se filmează interioarele. ♦ Fig. Structura morală, sufletească a omului. 3. S. n. Post telefonic funcționând printr-o centrală care leagă liniile exterioare cu posturile telefonice din camere, birouri etc. ale unei clădiri, ale unei instituții etc. [Pr.: -ri-or] – Din fr. intérieur, lat. interior, -oris. Vezi definitia »

FORMATÓR, -OÁRE, formatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care confecționează forme de turnătorie; formar. 2. Adj. Care are capacitatea, posibilitatea de a forma. – Forma + suf. -tor. Vezi definitia »

CALCINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la calcinarea minereurilor. [< calcina + -tor]. Vezi definitia »

STÉRTOR s.n. (Med.) Respirație zgomotoasă. [< fr., lat. stertor]. Vezi definitia »

SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adj. (și adv.) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor) Vezi definitia »