Definita cuvantului basarabi
BASARABI, familie domnitoare din Țara Românească, întemeiată de Basarab I: B. au condus țara pînă în sec. 16, dintre ei remarcîndu-se: Mircea cel Bătrîn, Dan al II-lea, Vlad Dracul, Vlad Țepeș, Vlad Călugărul, Radu cel Mare și Radu de la Afumați. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino, Constantin Brîncoveanu) și-au zis Basarab pentru a-și justifica pretențiile la domniei, deși nu făceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craioveștii.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu basarabi
șurubí, șurubésc, vb. IV (reg.) 1. a înșuruba. 2. (fig.) a minți, a înșela. Vezi definitia »
CARAIBI (CARIBI) (‹ fr.) s. m. pl. Amerindieni din familia de limbi cu același nume care trăiesc în Antilele Mici, în N Braziliei (probabil patria lor inițială), în E Venezuelei și în Guyana, iar în triburi izolate în regiunile răsăritene ale Columbiei, Boliviei și Ecuadorului, precum și în Honduras. Vezi definitia »
BASARABI 1. Oraș în jud. Constanța, situat în Pod. Dobrogei de Sud, la 20 km V de Constanța; 10.927 loc. (1991). Port pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Expl. de calcare și cretă. Constr. și reparații navale; întrepr. de utilaj greu pt. constr.; prefabricate din beton. Complex de creștere a taurinelor. Stațiune de cercetări viticole. Podgoria Murfatlar. Centru pomicol (piersici). Rezervație naturală complexă „Fîntînița Murfatlar” (20 ha). Declarat oraș în 1989. Pînă în 1975, s-a numit Murfatlar. 2. Important ansamblu de monumente rupestre creștine (sec. 10-11), descoperit pe terit. com. Murfatlar (azi Basarabi), compus din șase bisericuțe, galerii, încăperi pentru locuit, cavouri și morminte. Pereții acestora sînt acoperiți cu figuri incizate, inscripții runice, slavone (922) și în limba greacă (992). Vezi definitia »
SCROBÍ, scrobésc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti. Vezi definitia »
tăhobí, tăhobésc, vb. IV (reg.) a slăbi, a se moleși; a fi foarte flămând. Vezi definitia »