Definita cuvantului disfuncție
DISFÚNCȚIE, disfuncții, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu disfuncție
SCHIZOTIMÍE s. f. constituție psihică printr-o slabă afectivitate și prin tendința spre interiorizare. (< fr. schizothymie) Vezi definitia »
ANTIFONÍE s. f. Nume dat în muzica antică modului de a cânta pe mai multe voci alternativ. – Din fr. antiphonie. Vezi definitia »
ETEROMANÍE s.f. (Med.) Manie de a bea eter în loc de alcool. [Gen. -iei. / < fr. éthéromanie, cf. fr. éther – eter, gr. mania – patimă]. Vezi definitia »
LĂCĂTUȘĂRÍE, lăcătușării, s. f. 1. Meseria lăcătușului. 2. Atelierul lăcătușului. [Var.: lăcătușeríe s. f.] – Lăcătuș + suf. -ărie. Vezi definitia »
ștachie, ștachii s. f. (adol.) palmă, lovitură dată cu palma. Vezi definitia »