drăgán (drăgáni), s. m. – Dragon, soldat. – Var. dragon. Pol. dragan, dragon, din fr. dragon, germ. Dragoner; var., direct din fr. Sec. XVII. – Der. drăgănesc, adj. (relativ la dragoni); drăgănime, s. f. (trupă de dragoni); dragonă, s. f. (șiret cu care se prinde mînerul sabiei), din fr. dragonne. Vezi definitia »

HORAȚIÁN, -Ă adj. propriu lui Horațiu; în maniera lui. (< fr. horatien) Vezi definitia »

CĂLINESCIÁN, -Ă, călinescieni, -e, adj. De Călinescu, al lui Călinescu; în maniera lui Călinescu. [Pr.: -ci-an] – Călinescu (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Galiției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Galiției sau populației ei, care se referă la Galiția sau la populația ei. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »

LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec. Vezi definitia »