sacát adj. – Rănit, vătămat, damblagit. – Var. mr. săcat. Tc. (arab.) sakat (Șeineanu, II, 304), cf. ngr. σαϰάτης, alb., bg., sb. sakat. – Der. sacatifsi, vb. (a schilodi), din ngr. σαϰατεύω, sec. XVIII, înv. (Gáldi 247); sacatlîc, s. n. (invaliditate), din tc. sakatlik. Vezi definitia »

însceptrát, însceptrátă, adj. (înv.) care ține sceptrul. Vezi definitia »

deșuchiát (-tă), adj. – 1. Neglijent, șleampăt. – 2. Nebun, smintit. – Var. (Mold., Trans.) șuchiat, șuchet. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *dĭssubucŭlatus de la subucŭla „cămașe, tunică pe corp”; dacă primul sens este primitiv, cf. sp. descamisado; însă rezultatul ș nu este clar. După Scriban, de la șuchet, și acesta de la mag. süket „surd”; dar în acest caz nu s-ar explica compunerea cu des-. Pascu, I, 136, citează mr. discul’are „a deochea” ‹ lat. *de exoculāre (cf. deochia), care nu are legătură cu deșuchiat. Vezi definitia »

APOSTOLÁT s. n. propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinire cu abnegație a unei misiuni. (< fr. apostolat, lat. apostolatus) Vezi definitia »

PRECIPITÁT², -Ă adj. (despre oameni; și adv.) grăbit, repezit; pripit. (< precipita) Vezi definitia »