măcríș s. m. – Plantă (Rumex acetosa). Bg. mokreš, din mokăr „umed” (Conev 43; Pascu, Beiträge, 53). Der. de la macru nu e probabilă (Pușcariu, Dim., 117); după ipoteza neverosimilă a lui Scriban, ar fi vorba de un cuvînt dacic sau germanic. – Cf. macrină, s. f. (umiditate), din bg. mokrina (Pascu, Beiträge, 17), pe care Candrea-Dens., 1037, îl derivau în mod greșit din macru. Vezi definitia »

IZVORÁȘ, izvorașe, s. n. Diminutiv al lui izvor (1). – Izvor + suf. -aș. Vezi definitia »

heghéș, heghéșă, adj. (reg.) cu coarnele înalte, ascuțite și date pe spate cam ca ale caprelor. Vezi definitia »

surdomáș (-și), s. m. – 1. O anumită boală de copii. – 2. Larva viermelui Tenebrio molitor. – Var. surdumaș, Banat strădomaș. Sb. srdomaši (Candrea). Vezi definitia »

ETÁNȘ, -Ă, etanși, -e, adj. (Despre aparate, recipiente etc.) Care nu permite să pătrundă sau să iasă un fluid. – Din fr. étanche. Vezi definitia »