IJDERÍ, ijderésc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A afla, a descoperi. 2. Tranz. A ațâța, a întărâta. 3. Intranz. A izvorî, a proveni, a se trage. [Var.: ijdărí vb. IV, ijdăní vb. IV, izdărí vb. IV, izdăní vb. IV, jidărí vb. IV, jidărî́ vb. IV, zădărî́ vb. IV] (din sl. izdirati; cf. sb. izdirati se na koga = a se purta aspru (cu cineva), bg. dirjă = a scurma, zadiram = a enerva; celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: 1. cuv. identic cu a îndârji (Cihac); 2. din sl. izgnati = a izgoni, cf. a izgoni (Tiktin); 3. cf. Scriban, care pleacă de asemenea de la un sl. izdirati; der. ijderitór adj., ijderénie s. f., ijderánie s. f., ijdăránie s. f., izdăritúră s. f., zădărâtór adj., zădăreálă s. f.) Vezi definitia »

RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re¹- + căsători. Vezi definitia »

CĂRBUNARI, com. în jud. Caraș-Severin; 1.513 loc. (1991). Vezi definitia »

a ieși la strâns daruri expr. (intl.) a ieși la furat. Vezi definitia »

structuri sferice care rezulta prin invaginararea locala a celulei;au o plasticitate structurala si functionala,fiind implicati in mai multe procese intracelulare,printre care si respiratia. Vezi definitia »