DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher]. Vezi definitia »

îndupăcá, îndúpăc, vb. I (înv.) 1. (refl.) a se îndopa. 2. a înfuleca, a înghiți lacom, a devora. Vezi definitia »

CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier. Vezi definitia »

broasca Vezi definitia »

URTICÁ vb. refl. a face urticarie. (< urticarie) Vezi definitia »