EPICURIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al epicurismului; epicureic, epicureu. ♦ școală ~ă = epicurism (1). II. s. m. f. (fam.) om înclinat spre plăceri; senzual. (< fr. épicurien) Vezi definitia »

SARAFÁN s. n. rochie fără mâneci, foarte decoltată, care se poartă cu bluză. (< rus. sarafan, fr. sarafane) Vezi definitia »

BAIÁN s.m. (Liv.) Bard al vechilor legende ucrainene și rusești. // s.n. Armonică de mână, folosită mai ales în fosta U.R.S.S.; acordeon. [Pron. -ian. / < rus. baian]. Vezi definitia »

TURCULEÁN, turculeni, s. m. Turculeț (1). – Din turc + suf. -ul-ean. Vezi definitia »

COCAINOMÁN, -Ă s. m. f. toxicoman care folosește cocaina ca stupefiant. (< fr. cocaïnomane) Vezi definitia »