turvín s. n. – Dezbatere, taifas. Mag. törveny (Candrea). – Der. turvini, vb. (a ține sfat, a conversa). În Banat. Vezi definitia »

seín, seínă, adj. și s.f. (reg.) 1. (adj.; despre lână, blană) de culoare roșcată-cenușie. 2. (adj.; despre oi) cu lâna roșcată-cenușie; sură. 3. (adj.; despre păr, barbă, mustăți; despre oameni) cărunt. 4. (s.f.) varietate de struguri cu bobul de culoare albă-cenușie sau neagră-vineție; corb. 5. (s.f. art.) numele unui cântec care se cântă la culesul strugurilor. 6. (s.f.) varietate de mere. Vezi definitia »

ALMANDÍN s. n. Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare roșie-brună, fercvent în șisturile cristaline și în aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau piatră semiprețioasă. – Din fr. almandine. Vezi definitia »

ARȘÍN, arșini, s. m. Veche unitate de măsură pentru lungime, egală cu 0,711 m. – Din rus. arșin. Vezi definitia »

ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. Referitor la civilizația elenistică din Alexandria; (p. ext.) care ține de epoca elenistică. ◊ Școala alexandrină = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. Vers alexandrin (și s.m.) = vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a șasea; poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit și uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima dată]. Vezi definitia »