Definita cuvantului disjuncție
DISJÚNCȚIE, disjuncții, s. f. Relație logică între două enunțuri care de obicei se exclud reciproc; functor logic exprimat prin termenii disjunctivi „sau”, „ori” și „fie”. – Din fr. disjonction.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu disjuncție
PARODONTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă de parodontopatii. – Din fr. parodontologie. Vezi definitia »
AUDÍȚIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv. 2. audiere de muzică cu un public restrâns. ♦ în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public. 3. recepționare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio) Vezi definitia »
MISOFOBÍE s.f. Teamă patologică de a se murdări. [Gen. -iei. / < it. misofobie, cf. gr. mysos – murdar, phobos – frică]. Vezi definitia »
ANEUPLOIDÍE s. f. poliploidie constând în adăugirea sau scăderea numărului de cromozomi din nucleul celulelor somatice; heteroploidie. (< fr. aneuploïdie) Vezi definitia »
ENDOGENÍE s. f. etiologie a psihozelor fără o cauză aparentă externă. (< fr. endogénie) Vezi definitia »