Definita cuvantului baumgarten
BAUMGARTEN, Johann Christian (1765-1843), medic și botanist german. Stabilit în Transilvania. Autor al primului conspect critic în latinește al florei din Transilvania și al unui valoros ierbar păstrat pînă azi, parțial, la Cluj.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu baumgarten
HIMÉN (HÍMEN), himene, s. n. Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului. – Din fr., lat. hymen. Vezi definitia »
1.termen folosit de Jean Gottmann in anul 1961, in lucrarea sa cu acest titlu, pentru desemnarea concentrarii urbane din nord-estul S.U.A.,in lungul litoralului atlantic , pe o lungime de aproape 850km , in care numeroase orase graviteaza in jurul marilor centre polarizatoare , fiecare fiind o puternica aglomeratie urbana ; New York, Philadelphia, Baltimore,Pitsburgh, Washinton. Statisticile arata ca aceasta uriasa concentrare urbana grupeaza peste 50 milioane locuitori, mai mult de o cincime din populatia activa a S.U.A., aproape o treime din venituri si salarii, un sfert din populartia industriala etc. Se utilizeaza de asemenea pentru a desemna orice arie urbana supradimensionala care a evoluat gradat prin unirea structurilor metropolitane si a oraselor, si care opereaza ca un sistem urban polinuclear. 2. termen generic folosit pentru desemnarea celor mai mari concentrari urbane. Vezi definitia »
CHÍMEN s. m. (Bot.) Chimion (1); p. restr. semințele acestei plante. – Din ngr. kíminon. Cf. bg. kimen. Vezi definitia »
LÚMEN s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului luminos emis de către o sursă punctiformă cu intensitatea de o candelă în unitatea de unghi solid de 1 steradian. // s.n. Canal al unui organ cavitar sau al unor fibre textile. ♦ Cavitatea celulară. [< fr. lumen, cf. lat. lumen – lumină]. Vezi definitia »
NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. 1. (Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival) Miel noaten. 2. (Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani. 3. (Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [Var.: noátin, -ă s. m. și f.] – Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z