cit (-turi), s.n. – Indian, țesătură de bumbac. Tc. çit (Cihac, II, 567; Șeineanu, II, 136; Lokotsch 428; Ronzevalle 79). – Der. citarea, s.f. (indian, țesătură), din tc. çetare. Vezi definitia »

ușchit, -ă, ușchiți, -te adj. 1. nebun, smintit. 2. plecat; fugit. 3. fugit din țară; rămas în străinătate. 4. excentric, ieșit din comun. Vezi definitia »

DEZGRĂDÍT, -Ă, dezgrădiți, -te, adj. (Rar) 1. (Despre un loc) Cu gardul scos sau stricat. 2. Desfăcut dintr-o împletitură. – V. dezgrădi. Vezi definitia »

SANSCRÍT, -Ă Limba sanscrită (și s.f.) = limba literară a Indiei vechi, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. ♦ Referitor la limba sanscrită; scris în limba sanscrită. [< fr. sanscrit]. Vezi definitia »

ÎNTREÍT, -Ă, întreiți, -te, adj. 1. Înmulțit, mărit de trei ori. 2. (Înv.) Care e compus din trei părți de același fel. – V. întrei sau în + trei + suf. -it. Vezi definitia »