Definita cuvantului disocia
DISOCIÁ, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar și reversibil o combinație. ◊ Refl. Atomii se disociază. 2. A despărți, a separa, a delimita între ele noțiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] – Din fr. dissocier, lat. dissociare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu disocia
muiá (mói, muiát), vb. – 1. A umezi, a îmbăia, a se uda. – 2. A se face mai moale. – 3. A (se) înduioșa, a (se) emoționa. – 4. A slăbi, a ceda. – 5. (Despre fructe) A se sparge, a se crăpa; a se face zob, a mărunți. – 6. A pune rufele în apă înainte de spălat. – 7. A fi plin, încărcat de. – Var. înmuia. Mr. mul’at, mol’u, megl. anmol. Lat. mǒlliāre (Pușcariu 1105; Candrea-Dens., 1146; REW 5646), cf. prov. molhar, fr. mouiller, cat. mollar, sp. mojar; cf. moale. – Der. amoi, s. n. (Banat, muiat, înmuiere). Vezi definitia »
SOLFEGIÁ vb. I. intr. A executa un solfegiu; a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. solfeggiare]. Vezi definitia »
DESTOIÁ, destói, vb. I. Tranz. (Reg.) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. ♦ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. – Des1- + toi. Vezi definitia »
HISTORIÁ vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier) Vezi definitia »
mubaiá (-íele), s. f. – Cumpărătură pe contul sultanului, pe baza prețurilor fixate de cumpărător. – Var. mumbaia. Tc. mübaya (Șeineanu, III, 85); sec. XVIII, înv. – Der. mubaiegiu, s. m. (comisar care cumpără în contul sultanului), înv. Vezi definitia »