Definita cuvantului băilești
BĂILEȘTI 1. Cîmpia Băileștilor, cîmpie în partea central-sudică a Olteniei, între Jiu și Dunăre, limitată de Platforma Strehaiei (la N), de C. Blahniței (la NV) și străbătută de Desnățui. Alt. descresc de la 200 m (în N) la 15-20 m (în S). Cereale. 2. Oraș în jud. Dolj, în cîmpia cu același nume; 22.915 loc. (1991). Constr. de mașini și utilaje agricole, de aparate electrice; piese turnate din fontă; mat. de constr.; mobilă; produse textile (conf.) și alim. (lactate, panificație, băuturi alcoolice); ateliere de reparații. Fabrică de nutrețuri combinate. Complex zootehnic (bovine, porcine). Atestat documentar în 1536 sub denumirea de Băiulești. Declarat oraș în 1921.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu băilești
ÎNVÂRTÍ, învârtesc, vb. IV. 1. Tranz. refl. și intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (Tranz.) A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (înjur). (Refl. și tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. 4. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. și: învấrt] – Cf. sl. vrŭteti. Vezi definitia »
(pileati)aristocrati in vremea lui Decebal Vezi definitia »
piștí (-tésc, -ít), vb. – A țîșni, a se prelinge. Sl. (sb.) pištati „a fluiera, a țistui” (Cihac, II, 258), cf. ceh. pištĕti „a piști”. Originea imitativă (Tiktin) nu e probabilă. – Der. piștelniță, s. f. (băltoacă); piștitor, adj. (care piștește). Vezi definitia »
ÎNGHIONTÍ, înghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) lovi cu cotul sau cu pumnul, a(-și) da ghionți; a (se) ghionti. [Var.: înghioldí vb. IV] – În + ghionti. Vezi definitia »
BETTI, Enrico (1823-1892), matematician italian. Lucrări în domeniul topologiei algebrice și al teoriei potențialului. Vezi definitia »