FLÁUT, flaute, s. n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ◊ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto. Vezi definitia »

POSTACÚT, -Ă, postacuți, -te, adj. (Med.) Care a depășit o stare maladivă critică. – Post + acut. Vezi definitia »

AUT²(O)- elem. „însuși, singur”; „automobil, mașină”. (< fr. aut/o/-, cf. gr. autos) Vezi definitia »

HIDRONAÚT s. m. pilot de submarin sau de batiscaf. (< amer. hydronaut) Vezi definitia »

BISMÚT/BÍSMUT s. n. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină. (< fr. bismuth) Vezi definitia »