ANAUTOGÉN, -Ă adj. (despre țânțari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin. (< fr. anautogène) Vezi definitia »

CÚMEN s. n. amestec de hidrocarburi benzenice în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni din petrol. (< fr. cumène) Vezi definitia »

LÚMPEN s.m. Individ care face parte din lumpenproletariat; lumpenproletar. [Cf. germ. Lump – haimana]. Vezi definitia »

TIBICÉN s. m. (ant.) cântăreț din fluier, din flaut. (< lat. tibicen) Vezi definitia »

NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s. n., adj. 1. S. n. A doua perioadă a erei neozoice, caracterizată prin existența unor specii de plante și de animale din paleogen, precum și a altora care trăiesc și astăzi. 2. Adj. Care aparține neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène. Vezi definitia »