Definita cuvantului bălășescu
BĂLĂȘESCU, Nicolae (Nifon) (1806-1880, n. sat Hașag, jud. Sibiu), cărturar român. Participant la Revoluția de la 1848-1849. Autor al unui dicționar latin-român (1847) și al unei gramatici a limbii române (1848).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bălășescu
ANGHELESCU, Mircea (n. 1941, București), istoric și critic literar. Studii consacrate fenomenului cultural românesc, unele din perspectiva comparatistă („Literatura română și Orientul”, „Preromantismul românesc”); monografii („Petre Ispirescu”, „Ion Heliade Rădulescu”); editor. Vezi definitia »
BRĂESCU, Smaranda (1899-1960, n. Hănțești, jud. Galați), pilot și parașutist român. Pionieră a aviației sportive românești. Prima femeie din România care a obținut brevet internațional de parașutism (Berlin, 1928) și brevet de pilot de aviație (Cleveland, S.U.A., 1933). Campioană mondială la parașutism cu record mondial feminin (6.000 m înălțime, 1931) și record mondial absolut (7.233 m înălțime, 1932). Vezi definitia »
Cu privire la cantitatea de sânge sau plasmă care circulă prin corp. Vezi definitia »
cu evolutie sexuala normala Vezi definitia »
șmotrescu s. invar. v. șmotru. Vezi definitia »