sfií (-iésc, -ít), vb. refl. – 1. A fi jenat, a se intimida, a se teme. – 2. A se rușina, a se zăpăci. – Var. Mold. sîi, sii și der. Sl. svĕniti sę, svĕnją sę (Tiktin; Candrea), cf. bg. svenjă se. – Der. sfială, s. f. (timiditate, teamă, rușine); sfiicios (var. sfielnic, sfieț), adj. (timid, retras, rușinos); sfiiciune, s. f. (timiditate); sființă, s. f. (înv., timiditate); sfiicios, adj. (timid). Vezi definitia »

HIDROAMELIORATII s. f. pl. Lucrari hidrotehnice executate pentru imbunatatirea regimului apei in sol si la suprafata solului Vezi definitia »

HIDROAMELIORATII s. f. pl. Lucrari hidrotehnice executate pentru imbunatatirea regimului apei in sol si la suprafata solului Vezi definitia »

MEGALEZÍI s.n.pl. Sărbători în cinstea zeiței Cibela, care se celebrau în aprilie. [< lat. megalesia, cf. fr. mégalésies]. Vezi definitia »

a se mânca ca câinii expr. a se dușmăni. Vezi definitia »