AFLÁ, áflu, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva. 2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător). 3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. ◊ Expr. (Fam.) A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau într-o acțiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuție. Să nu se afle (ca) să... = să nu cumva să... Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat! ♦ A exista. 4. Tranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni. Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului (DRĂGHICI). – Lat. afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”. Vezi definitia »

CORELÁ vb. I. tr. A pune în corelație cu ceva. [< corelație]. Vezi definitia »

DUELÁ vb. I. intr., refl. A se bate în duel. [Pron. du-e-. / < it. duelare]. Vezi definitia »

JUMELÁ vb. tr. a prinde, a monta în perechi (piese, instalații, mitraliere de bord). (< fr. jumeler) Vezi definitia »

la fel ca la inceput Vezi definitia »