Definita cuvantului beaumarchais
BEAUMARCHAIS [bomarșé], Pierre Augustin CARON de (1732-1799), dramaturg francez. Comedii de ascuțită frondă antifeudală, remarcabile prin verva strălucitoare a dialogului („Bărbierul din Sevilla ”, „Nunta lui Figaro”, devenite librete pentru opere de Rossini și Mozart). Memorii.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu beaumarchais
HÝBRIS s. n. (Lit.) Mândrie nemăsurată a unui individ, supraapreciere a forțelor și libertății sale în confruntarea cu destinul (considerate ca surse ale tragicului în teatrul antic). [Pr.: hübris] – Cuv. gr. Vezi definitia »
BEAUHARNAIS [boharné], Eugène de (1781-1824), general francez. Fiul vitreg al lui Napoleon I, l-a susținut pe acesta în lovitura de stat de la 18 brumar (9 nov. 1799). Prinț al imperiului și arhicancelar de stat (1804). S-a remarcat în campania din Rusia (1812). Vezi definitia »
BLOIS [bloa], oraș în N Franței centrale (Orleánais), la SV de Orleáns, pe Loara; 61,1 mii loc. (1982, cu suburbiile). Instrumente de precizie. Constr. de avioane. Catedrală (sec. 17). Apeduct roman. Castelul medieval al conților de Blois și reșed. a regilor Franței. Vezi definitia »
ANÍS s. m. plantă aromatică din familia umbeliferelor, din Orient, cu flori mici, albe, conținând ulei eteric; anason, anison. (< fr. anis, lat. anisum) Vezi definitia »
AUNIS [onís], prov. istorică în V Franței, la G. Biscaya. Oraș pr.: La Rochelle. Cereale; pomicultură; viticultură. Creșterea animalelor. Vezi definitia »