OSIȘÓR, osișoare, s. n. Oscior. – Os + suf. -ișor. Vezi definitia »

CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor]. Vezi definitia »

VARACTÓR, varactoare, s. n. (Electron.) Diodă semiconductoare utilizată drept condensator, a cărui capacitate poate fi modificată printr-o tensiune de control; varicap. – Din engl., fr. varactor. Vezi definitia »

RAȚIONALIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii. [< raționaliza + -tor]. Vezi definitia »

COEFÓR, -Ă s. m. f. (la greci) persoană care aducea ofrande pentru jertfe. (< fr. choéphore) Vezi definitia »