DUMÍNICĂ, duminici, s. f. Ultima zi a săptămânii, folosită de obicei ca zi de repaus legal. ◊ Loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună. ♦ (Adverbial) În prima duminică următoare zilei în care ne aflăm; (art.) în fiecare duminică. [Var.: dumínecă s. f.] – Lat. [dies]dominica. Vezi definitia »

EROÍNĂ s. f. 1. femeie plină de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegație în muncă etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei întâmplări. (< fr. héroïne, lat. heroine) Vezi definitia »

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată. Vezi definitia »

ȚIGĂNCÚȚĂ, țigăncuțe, s. f. Țigăncușă. – Țigancă + suf. -uță. Vezi definitia »

MICRORÍLĂ s. f. bandă pentru magnetofon. (< germ. Mikrorille) Vezi definitia »