INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus]. Vezi definitia »

împăvăzát, -ă, adj. (înv.) înarmat cu o pavază. Vezi definitia »

deșuchiát (-tă), adj. – 1. Neglijent, șleampăt. – 2. Nebun, smintit. – Var. (Mold., Trans.) șuchiat, șuchet. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *dĭssubucŭlatus de la subucŭla „cămașe, tunică pe corp”; dacă primul sens este primitiv, cf. sp. descamisado; însă rezultatul ș nu este clar. După Scriban, de la șuchet, și acesta de la mag. süket „surd”; dar în acest caz nu s-ar explica compunerea cu des-. Pascu, I, 136, citează mr. discul’are „a deochea” ‹ lat. *de exoculāre (cf. deochia), care nu are legătură cu deșuchiat. Vezi definitia »

BIFOLIOLÁT, -Ă adj. Bifoliat. [< bi- + foliolă]. Vezi definitia »

ÎNJUNGHIÁT, -Ă, înjunghiați, -te, adj. Rănit prin înjunghiere. [Pr.: -ghi-at] – V. înjunghia. Vezi definitia »