ștremeleág, ștremelége și ștremeleáguri, s.n. și ștremelégi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2. (s.n.) băț, bâtă. 3. (s.n.) furcă de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb, fără boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care crește părul. 6. (s.m.) om înalt și slab. Vezi definitia »

tocmág (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold. – Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria). Vezi definitia »

pornosag, deochiat, interzis minorilor, monoton, samd. Vezi definitia »

piciorág, picioráge și piciorăgii, s.n. (reg.) 1. (la pl.) fiecare dintre cele două picioroange. 2. tălpig (la războiul de țesut). 3. ciolan (de porc afumat). Vezi definitia »

ZIGZÁG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag) Vezi definitia »