ARGÍNT (lat. argentum) 1. S. n. Element chimic (Ag; nr. at. 47, m. at. 107,87, p. t. 960 ºC, p. f. 2.180 ºC, duritate 2,7). Metal prețios, alb, lucios, moale, maleabil și ductil, cu cea mai mare conductibilitate electrică și calorică dintre elemente. Se găsește în stare nativă și sub formă de combinații (sulfură, clorură) în special în galenele argentifere. Este inoxidabil. În combinații funcționează monovalent. Se utilizează pentru confecționarea de podoabe, obiecte uzuale, instrumente medicale, la fabricarea oglinzilor, în fotografie, la baterea monedelor etc. Cunoscut din antichitate. ♦ Nuntă de a. = a douăzeci și cincea aniversare a căsătoriei. ♦ (FARM.) A. coloidal = antiseptic obținut prin reducerea azotatului de argint cu sulfat de feros; pulbere granuloasă, neagră-verzuie, sau lamele cenușii cu 70 la sută argint coloidal; colargol. Argint viu = a) (pop.) mercur. b) (fam.) om iute, sprinten, plin de energie. 2. S. m. (La pl.) Bani. Vezi definitia »

BOMBARDAMÉNT s.n. 1. Atac cu bombe, cu proiectile (grele) sau cu rachete al unui obiectiv efectuat de aviație, de artilerie etc. 2. (Fiz.) Bombardament nuclear = proiectarea unui fascicul de particule asupra unor nuclee atomice pentru a provoca reacții nucleare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. bombardement, it. bombardamento]. Vezi definitia »

CARACTERIZÁNT, -Ă adj. (Rar) Caracterizator. [Cf. fr. caractérisant]. Vezi definitia »

REGRESÁNT s. m. cel care ridică pretenții de rambursare a sumei plătite pentru o poliță sau un cec protestat. (< regres + -ant) Vezi definitia »

EFLUÉNT, -Ă adj., s. n. (soluție lichidă sau gazoasă) care emană dintr-un recipient. (< fr. effluent, lat. effluens) Vezi definitia »