POLIIZOPRÉN s. n. produs macromolecular, asemănător cauciucului natural, obținut prin polimerizarea izoprenului. (< fr. polyisoprène) Vezi definitia »

METILBENZÉN s.n. (Chim.) Toluen. [< fr. méthylbenzène]. Vezi definitia »

BENZIPIRÉN s.n. (Chim.) Substanță extrasă din gudron și folosită în tratamentul cancerului. [< engl. benzipiren]. Vezi definitia »

KÁITEN s.n. Torpilă japoneză (corespondent naval al avionului kamikaze) condusă de un pilot sinucigaș, până la lovirea țintei. (cf. fr. kaiten) Vezi definitia »

GEN, genuri, s. n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o ființă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă, stil, temă. ◊ Pictură de gen = pictură care înfățișează aspecte ale vieții de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare și care cuprind creațiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte, precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin. 4. (Biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (Log.) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două specii. – Din lat. genus, -eris. Vezi definitia »