pârcălăbésc, -eáscă, adj. (înv.) ce ținea de un pârcălab, referitor la pârcălab, ce aparținea unui pârcălab. Vezi definitia »

MÂȚÉSC, -EÁSCĂ, mâțești, adj. (Pop. și fam.) Care aparține mâțelor (1) sau mâților, privitor la mâțe, specific mâțelor. – Mâță + suf. -esc. Vezi definitia »

OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc. Vezi definitia »

UBUÉSC, -Ă, ubuéști, adj. (Livr., peior.) Care evocă caracterul grotesc al lui Ubu, prin despotism, cruzime, cinism și lăudăroșenie excesivă sau prin meschinărie. (cf. fr. ubuesque < format după n. pr. Ubu, personaj din piesa lui Alfred Jarry, Ubu roi (= Ubu rege, publ. în 1896) + suf. -esque) [TLF] Vezi definitia »

FLASC, -Ă adj. moale, fleșcăit. ◊ nerezistent. ◊ (fig.) lipsit de vlagă. (< fr. flasque) Vezi definitia »