Definita cuvantului distinctiv
DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu distinctiv
ADAPTATÍV, -Ă adj. care se poate adapta; adaptiv. (< fr. adaptatif) Vezi definitia »
EXTRACTÍV, -Ă adj. care (poate) extrage; referitor la extracție. ♦ industrie ~ă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra. (< fr. extractif) Vezi definitia »
APERCEPTÍV, -Ă adj. referitor la apercepție; care aparține apercepției. (< fr. aperceptif) Vezi definitia »
ELATÍV s. n. caz gramatical care exprimă acordarea, prin atracție, a adverbului, morfem al superlativului unui adjectiv, cu adjectivul respectiv. (< fr. élativ, germ. Elativ) Vezi definitia »
NOMINATÍV, -Ă adj. Care conține un nume, nominal. ◊ (Fin.) Obligație nominativă = obligație pe care este scris numele creditorului. [< fr. nominatif]. Vezi definitia »