IDIO- elem. „propriu, specific”. (< fr. idio-, cf. gr. idios, particular) Vezi definitia »

STUDIÓ, studiouri, s. n. I.1. Atelier special amenajat în care lucrează pictorii, sculptorii, fotografii etc. 2. Ansamblu de clădiri, de instalații și de amenajări speciale care servește în procesul de turnare a filmelor. 3. Încăpere special amenajată din punctul de vedere al acusticii (și iluminatului) și echipată cu utilajul necesar captării unor programe sonore sau de sunete și imagini, destinată transmisiunii sau înregistrării în vederea unei transmisiuni ulterioare la radio și televiziune. 4. Teatru de capacitate mică, de obicei dependent de un teatru mai mare, destinat prezentării de spectacole în scopul valorificării unor artiști (tineri) sau al prezentării unor spectacole experimentale. II. Divan prevăzut cu o ladă pentru păstrarea așternutului (și cu polițe sau rafturi pentru cărți). [Pr.: -di-o] Vezi definitia »

TÉRȚIO adv. (Liv.) În al treilea rând; a treia dată. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „al treilea”, „terț”. [Pron. -ți-o. / < lat., fr., it. tertio]. Vezi definitia »

CONCHILIO- elem. „scoică”. (<fr. conchylio-, cf. gr. konkhylion) Vezi definitia »

SPONGIO-, -SPONGÍE/SPONGO- elem. „burete”, „spongios”, „porozitate”. (< fr. spondio-, -spongie, spongo-, cf. lat. spongio, gr. spongos) Vezi definitia »