Definita cuvantului distinge
DISTÍNGE, disting, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a ieși în evidență prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincție, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. – Din fr. distinguer, lat. distinguere.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu distinge
RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re1- + strânge (după fr. restreindre). Vezi definitia »
CAMBRIDGE [kéimbridʒ] 1. Oraș în Marea Britanie (Anglia), la NE de Londra; 100 mii loc. (1984, cu suburbiile). Ind. electronică, a cimentului și poligrafică. Nod de comunicații. Muzee. Capela Colegiului regal (sec. 15-16). Colegiu universitar celebru (sec. 12). ♦ Platonicienii de la C. = grup de filozofi (Benjamin Whichcote, Ralph Cudworth, Henry More, John Smith) din sec. 17 care au încercat să reconcilieze etica creștină și umanismul Renașterii, religia și noua știință, credința și rațiunea. 2. Oraș în NE S.U.A. (Massachusetts), în aglomerația Boston; 95,3 mii loc. (1980). Ind. constr. de mașini (mașini electrice, instrumente de precizie, cabluri) prelucr. cauciucului sintetic, poligrafică și a hîrtiei. Universitatea „Harvard” (1636). Institutul de Tehnologie din Massachusetts (1861). Fundat în 1630. Vezi definitia »
INFLÍGE vb. tr. a pedepsi. (< fr. infliger, lat. infligere) Vezi definitia »
ATRÁGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrág, perf.s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre]. Vezi definitia »
șatránge s. f. – Șah. – Var. șetrănci. Tc. (per., arab.) șatranc (Șeineanu, II, 336; cf. REW 7961a), cf. sp. ajedrez. Pare cuvînt identic cu șotron (var. șodron), s. n. (un anumit joc de copii), cf. var. arabă sotrong (după Tiktin și Candrea, din fr. chaudron „căldare”, dificil de admis semantic; var. șodron, literară, pare forțată în urma acestei ipoteze). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z