ANDÍN, -Ă adj. referitor la munții Anzi, din Anzi. (< fr. andin) Vezi definitia »

arșín (-ne), s. n. – 1. Scul sau mănunchi de sculuri. – 2. Unitate de măsură egală cu 711 mm. – Mr. arșin, megl. arșǪn. Tc. arșin „vîrtelniță” (Șeineanu, II, 27); cf. alb. aršin, bg., sb., rus. aršin. Sensul 2 provine din rusă. Sec. XVIII, astăzi rar. Vezi definitia »

BÖCKLIN, Arnold (1827-1901), pictor elvețian. Spirit romantic, a executat tablouri mitologice și peisaje într-o viziune mistică („Insula morților”, „Tărîmul celor fericiți”). Vezi definitia »

RICÍN, ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus. Vezi definitia »

BUOL-SCHAUENSTEIN [búol-șáuəștain], Karl Ferdinand, conte von (1797-1865), om politic austriac. Ca ministru de Externe al Imp. Habsburgic (1853-189) a lupta pentru întărirea rolului țării sale și al Prusiei împotriva primatului franco-britanic. În timpul Războiului Crimeei a condus ocuparea militară a Moldovei și a Țării Românești. Vezi definitia »