Definita cuvantului adiacent
ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu adiacent
DEPONÉNT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens) Vezi definitia »
SUBPĂMẤNT, subpământuri, s. n. (Înv., rar) Subsol (1). – Din sub + pământ. Vezi definitia »
EUFORIZÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă euforie. (< fr. euphorisant) Vezi definitia »
ERMETIZÁNT, -Ă adj. Cu caracter voit ermetic. [Cf. fr. hérmetisant]. Vezi definitia »
MUTILÁNT, -Ă adj. mutilator. (< fr. mutilant) Vezi definitia »