SCLERÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a scleroticii. [< fr. sclérite]. Vezi definitia »

bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi). Vezi definitia »

GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte. Vezi definitia »

ELASTOCINÉTICĂ s.f. Parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, fără a ține seama de cauzele pe care le produc. [< fr. élastodynamique]. Vezi definitia »

túlă (-le), s. f. – Cărămidă, chirpici, pentru a căptuși cuptoarele. – Var. tuvlà. Mr. tuvlă. Ngr. τούβλο (Scriban), cf. tc. tuvla. Cf. REW 8968. Vezi definitia »