LÓCUS pl. -ci/ s. m. poziție determinată ocupată de o genă sau de alelele ei în structura cromozomului. (< lat. locus) Vezi definitia »

AUSONIUS, Decimus Magnus (c. 310-c. 395), poet și actor latin. Originar din Galia. Versificator abil; poezie descriptivă („Mosella”). Vezi definitia »

HÓCUS-PÓCUS s.n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc[est op]us, hoc[est cor]pus. Vezi definitia »

APÚS², -Ă, apuși, -se, adj. Dispărut pentru totdeauna. Vremuri apuse. – V. apune. Vezi definitia »

ARHUS (AARHUS) [ɔrhus], oraș în N Danemarcii (Iutlanda), port la str. Kattegat; 258 mii loc. (1988, cu suburbiile). Constr. de instalații frigorifice pentru nave oceanice; prelucr. petrolului și tutunului. Bere. Universitate. Catedrală gotică (sec. 13). Vezi definitia »