DIPODÍDE s. n. pl. familie de rozătoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sărit, cu urechi mari și coada lungă, care trăiesc în vizuini săpate în teren nisipos, hrănindu-se cu tuberculi și rădăcini. (< fr. dipodidés) Vezi definitia »

strépede (-zi), s. m. – Vierme de brînză, larva de la Piophila casei. – Megl. strépii. Origine incertă. Pare un der. din lat. trĕpĭdus, cf. treapăd (Tiktin). Este de presupus că pl. strepezi ar fi dus la un sing. analogic *strepeză, de la care, prin regresiune, s-ar putea explica rezultatul din megl. și alb. štrep, considerîndu-se -ză drept suf. Semantic, se explică prin ideea de mîncărime sau de mișcare agitată. – Der. din sl. črŭvĭ „vierme” (Cihac, II, 373), direct sau prin intermediul alb., nu este posibilă. Cf. Byck-Graur 26; Rosetti, II, 122. Vezi definitia »

ANGLO-NORMANDE v. Normande. Vezi definitia »

CONCÉDE, concéd, vb. III. Tranz. (Livr.) A îngădui, a încuviința; a ceda un drept, un privilegiu etc. – Din fr. concéder. Vezi definitia »

BURTĂVÉRDE s. m. invar. 1. Termen ironic, depreciativ, pentru burghez, mai ales pentru negustor. ♦ Om incapabil să aprecieze la valorile spirituale; filistin. 2. (Înv.) Șorț sau brâu verde purtat altădată de negustori. – Din burtă + verde. Vezi definitia »