CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) Vezi definitia »

PROCOPSÍT, -Ă adj. v. pricopsit. Vezi definitia »

ZGRUNȚUÍT, -Ă, zgrunțuiți, -te, adj. Zgrunțuros. – Din grunț (= grunz). Vezi definitia »

ÎMBOLDOLÍT adj. v. îmboldoli. [DMLR] Vezi definitia »

RETĂLMĂCÍT, -Ă, retălmăciți, -te, adj. Care a fost tălmăcit din nou. ♦ Răstălmăcit. – V. retălmăci. Vezi definitia »