PASTÍȘĂ s.f. Lucrare de artă care imită stilul, maniera unui scriitor sau artist ilustru; imitație fără valoare. [< fr. pastiche, cf. it. pasticcio < lat. pasta – pastă]. Vezi definitia »

țấșcă, țấște, s.f. (reg.) 1. pușcoci. 2. țurțur. Vezi definitia »

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit¹. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. Vezi definitia »

glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. ngl’img. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală. Vezi definitia »

HEMOCULTÚRĂ, hemoculturi, s. f. Cultivare și identificare a unor germeni patogeni din sânge prin însămânțarea sângelui pe un mediu de cultură. – Din fr. hémoculture. Vezi definitia »