DISEMINÁRE, diseminări, s. f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ◊ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ◊ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După fr. dissémination. Vezi definitia »

COOPTÁRE s.f. Acțiunea de a coopta și rezultatul ei; (spec.) mod de alegere a unei persoane într-un colectiv, într-un comitet etc. prin voința celorlalți membri ai acestora. [Pron. co-op-. / < coopta]. Vezi definitia »

ÎNSUMÁRE s.f. Acțiunea de a însuma. [< însuma]. Vezi definitia »

Care nu poate fi stapanitçare se manifesta cu putere nestavilita, nestapanit, navalnic, furtunos. Vezi definitia »

CRONICIZÁRE s.f. Faptul de a se croniciza. [< croniciza]. Vezi definitia »