psălticáș, psălticáși, s.m. (înv.) psalt, cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor, psaltichieș. Vezi definitia »

RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș. Vezi definitia »

JUDECĂTORÁȘ, judecătorași, s. m. Diminutiv al lui judecător; judecător obscur, fără însemnătate. – Judecător + suf. -aș. Vezi definitia »

CHERAPLÉȘ, cherapleși, s. m. (Reg.) Om prostănac. – Et. nec. Vezi definitia »

seghíș s.n. (reg.) coamă (la acoperișul casei). Vezi definitia »