RESTAURÁȚIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restaurației burbonilor (1814-1830), care menține inspirația din arta antichității, dar care, sub influența romantismului, manifestă interes și pentru stilurile naționale ale goticului și Renașterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 și 1702, care se manifestă ca o reacție față de literatura fantezistă, sclipitoare a Renașterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio]. Vezi definitia »

PLESIMETRÍE s. f. folosirea plesimetrului. (< fr. plessimétrie) Vezi definitia »

SOCIOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază societatea omenească și legile dezvoltării ei. ♦ ă artei = ramură a sociologiei care se ocupă cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. 2. (biol.) studiul asocierii organismelor. 3. ă limbajului = disciplină sociologică care folosește faptele de limbă ca indici ai delimitărilor sociale. (< fr. sociologie) Vezi definitia »

VIDEOTELEFONÍE s. f. telefonie care transmite și imagini video. (< fr. vidéotéléphonie) Vezi definitia »

FOBÍE s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică]. Vezi definitia »